Istoricul epidemiologice. Ultimele noutăți și anunțuri

Maladia infecțioasă prezintă următoarele caracteristici: este produsă de virusuri, microorganisme vii sau de toxine ale microorganismelor; poate realiza o imunitate specifică de durată variabilă; organismul bolnav sau purtătorii asimptomatici pot deveni sursa de îmbolnăvire a indivizilor sănătoși; este specifică, în sensul în care aceeași maladie este produsă întotdeauna de același agent cauzal, deși sub formă clinică se poate prezenta sub aspecte variate.

Din punct de vedere epidemiologic, maladia infecțioasă poate evolua pe mai multe niveluri de extindere spațio-temporală și incidentală: evoluția sporadică semnifică apariția cazurilor izolate de îmbolnăvire, atât în timp, cât și istoricul epidemiologice spațiu; evoluția endemică este definită prin apariția cazurilor relativ rare de infecție, care se mențin numeric constante într-o colectivitate și care apar cu relativă regularitate, de obicei sezonier, la intervale variabile de timp.

Majoritatea indivizilor populației sunt imunizați și, deci, indemni față de agentul infecțios; evoluția epidemică, caracterizează evoluția rapidă a unei infecții într-un interval scurt de timp, cu un număr mare de cazuri clinice într-o colectivitate cămin, cazarmă, sat, zonă, țară, regiune. Sunt cunoscute și studiate epidemiile de ciumă, gripă, rujeolă, scarlatină; evoluția pandemică este aceea în care maladia infecțioasă se extinde foarte rapid istoricul epidemiologice un teritoriu foarte larg țări, continentecu un număr foarte mare de cazuri clinice.

Este caracteristică infecției gripale și este favorizată de mijloacele de deplasare rapidă, la distanțe foarte mari. Față de un agent patogen, absent în mod obișnuit dintr-un areal, populația poate fi foarte susceptibilă.

La primul contact cu populația receptivă, agentul patogen declanșează o epidemie explozivă, dar odată cu instalarea stării de imunitate specifică, incidența maladiei scade. Dacă agentul patogen își modifică specificitatea antigenică, epidemia evoluează și într-o populație imunizată, deoarece, față de noile variante antigenice, populația nu posedă anticorpi specifici.

Epidemiile sunt condiționate de standardul de viață al comunității.

Boli netransmisibile Societatea Română de Epidemiologie SREPI "Ne dorim ca în acest mandat, Societatea Română de Epidemiologie să susțină interesele profesionale ale membrilor săi, să promoveze specialitatea de epidemiologie, să implementeze și să îmbunătățească politicile de Sănătate Publică, cu accent în mod deosebit pe prevenție. SRE se va implica în îmbunătățirea periodică a curriculei de pregătire a medicilor rezidenți prin antrenarea și participarea directă a acestora pentru optimizarea aspectelor de conținut și metodelor pedagogice astfel încât programul să reprezinte un real caracter formator, pentru dobândirea competențelor si abilitatilor necesare practicării profesiei" - Prof.

Pandemiile virale Epi pan demiile virale parcurg următoarea dinamică: încep brusc, ating un maxim la săptămâni, durează săptămâni și cuprind, de regulă, grupa de vârstă lipsită de protecție imunitară sau cu imunitate scăzută.

Epidemiile variază ca severitate virulențădar produc, de obicei, mortalitate în rândul vârstnicilor. Pandemia este un proces infecțios ce apare într-o regiune geografică specială, se răspândește pe areale foarte largi și infectează un procent mare al populației, fiind produsă de o tulpină a agentului infecțios față de care populația nu are experiență antigenică. Pandemia virală nu apare prin mutație din tulpinile circulante anterior, ci este produsă de un istoricul epidemiologice nou, cum să eliminați eficient papilomele al cărui genom  s-a produs o modificare amplă, prin recombinare la virusurile cu genom unitar sau prin reasortare genomică, la cele cu genom segmentat.

Al patrulea deces din cauza infectării cu coronavirus

istoricul epidemiologice Pandemia de variolă Agentul infecțios este un poxvirus. Variola produsă de virusul sălbatic produce o erupție rash sistemică, istoricul epidemiologice, după o perioadă de incubație de zile. După incubație, în zile se produce erupția tegumentară sistemică cu distribuție centrifugă: pe mucoasa bucală, față, extremități și mai puțin pe trunchi. Erupția este maculară, dar evoluează în forma pustulară și veziculară.

Leziunile fac crustă și cad la 14 zile. Puține infecții sunt subclinice. Mai mult de jumătate dintre supraviețuitori rămân cu cicatrice pe tegumentul feței. Pandemiile de variolă au făcut de-a lungul timpului circa milioane de victime. Variola este prima viroză controlată prin vaccinare globală. Primul vaccin pentru imunizarea antivariolică s-a recoltat din leziunile pustulare de pe ugerul vacii.

Proprietățile protectoare ale virusului cowpox au fost intuite și utilizate de fermierul englez Benjamin Jestydar o adevărată conjurație a tăcerii a atribuit prioritatea vaccinării medicului veterinar E. Jenner Inscripția de pe monumentul funerar stă mărturie a priorității lui Jesty. Variola este singura eradicată, deoarece nu există rezervor animal natural!

Pandemiile gripale sunt produse de virusuri care au noi variante antigenice de hemaglutinină HA sau de HA și NA neuraminidază. Genomul virusurilor gripale este segmentat 8 segmente pentru cele de tip A și B, și 7 segmente pentru cele de tip C.

Pandemiile de gripă sunt produse numai de subtipurile de virus A pentru că au rezervor animalal căror genom se reasortează cu genomul virusurilor infecțioase pentru păsări. Condiția reasortării genomice este ca cele 2 tulpini virale umană și aviară să infecteze simultan aceeași celulă. Creuzetul reasortării este reprezentat de celulele tractului respirator al porcului, infectat concomitent de virusurile umane și aviare.

Pandemia gripală din a fost determinată de un virus asemănător H3. În a ajuns în America de Nord și în Africa de victime. Cele 3 pandemii majore ale sec.

Epidemiologie

XX produse de virusul gripal de tip A au fost: gripa spaniolăoriginară din China, adusă de muncitorii chinezi în Europa, a fost produsă de H1N1, un virus al cărui genom s-a reasortat cu genomul unui virus aviar.

A fost cea mai severă, cu un mare număr de victime milioane, mai ales adulți tineri.

( EXPLOZIV ) - Darul vorbirii in limbi - Dumitru Budac

Numărul victimelor a istoricul epidemiologice mult mai mare, fiindcă multe țări nu au înregistrat victimele URSS postrevoluționară. În Africa subsahariană au murit circa 1,5 milioane de persoane, iar în India a dispărut o generație întreagă. Al doilea val al pandemiei a provocat 1,1 milioane de decese. Este un exemplu tipic de pandemie provocată de un virus infecțios pentru păsări, care a trecut la om, dar fiind lipsit de contagiozitate, a avut o arie limitată de diseminare.

Patologia pneumoniei produsă de H5N1 este un alt exemplu de răspuns imun înnăscut scăpat de sub control, amplificat de citokinele eliberate de celulele imunitare nespecifice macrofage și istoricul epidemiologice dendritice. Pandemiile de gripă din, au fost produse de virusuri al căror genom a rezultat prin fenomenul de reasortare.

La păsări, virusurile se multiplică preferențial în celulele tractului intestinal, dar și în tractul respirator, fără semne clinice și sunt eliminate la titru înalt, prin fecale și prin ciclul fecal-oral, ajungând la mamifere.

Virusurile aviare nu infectează eficient primatele, datorită, în primul rând, specificităților de receptor: virusurile gripale umane se leagă de acidul echinacea pentru condilom AS legat α de galactoză, iar virusul gripal aviar are afinitate pentru AS legat de galactoză prin legătură α Celulele istoricul epidemiologice ale tractului respirator inferior uman au receptori de AS legat de galactoză α Se crede că SIV-cpz a infectat cimpanzeul cu circa 10 de ani în urmă, timp în care interacțiunea a evoluat prin selecția unor tulpini virale care nu omoară gazda.

SIV-cpz a trecut la gazda umană, devenind HIV 1, recent, când omul a distrus jungla africană, mediul de viață al cimpanzeului. Probele de sânge uman recoltate și înghețate în și analizate după descoperirea virusului au fost pozitive pentru Ac anti-HIV. Virusurile HIV au făcut 25 milioane de victime. Transmiterea HIV se realizează prin contact sexual, sânge și derivatele lui, ace și seringi contaminate, în special la cei care își injectează droguri intravenos, pe verticală, de la mamă la făt în timpul vieții intrauterine, la naștere sau după naștere prin secreția lactată.

Anticorpii materni anti-HIV traversează placenta, iar testul pozitiv la un copil nu indică infecția. Virusul nu istoricul epidemiologice rezervor natural. Epidemia EBOLA EBOLA— agentul febrei hemoragice are tropism istoricul epidemiologice pentru celulele nespecifice ale sistemului imunitar monocite, macrofage și celule dendritice dar infectează și fibroblastele, hepatocitele, celulele endoteliale.

Marcel Vela anunță extinderea anchetelor epidemiologice la al doilea cerc de contacți

Primul succes în izolarea virusului a avut loc la Marburgca rezultat a 3 episoade infecțioase simultane la personalul de laborator din Marburg, Frankfurt și Belgrad, după importul maimuței verzi africane Cercopithecus aethiops din Uganda.

Au fost infectate 31 de persoane 7 decese care au avut contact direct cu animalele, cu țesuturile infectate sau cu sângele infectat. Virusul a fost denumit Ebola râu în Congo — fostă Zair. Maimuțele nu constituie un rezervor de virus, pentru că infecția este letală și, astfel, virusul nu se poate transmite. Probabil că virusurile Marburg și Ebola au ca rezervor un rozător sau un liliac și se transmit accidental la om. Pojarul rujeola Agentul etiologic este un paramixivirus.

În absența vaccinării, epidemiile sunt frecvente. Infecția produce o imunitate solidă, dar la copiii cu imunodeficiență celulară, infecția evoluează persistent. În faza viremiei secundare, virusul pătrunde în sistemul nervos central și poate determina infecții persistente ale neuronilor asociate cu maladii neurologice: encefalita post-infecțioasă acută demielinizantă, asociată cu reacția autoimună față de mielină, cu corpi de incluzie și rareori, panencefalita sclerozantă subacută PESS.

Numărul victimelor, de-a lungul diferitelor pandemii, se evaluează la milioane. Pentru controlul infecțiilor cu virusul rujeolei se administrează vaccinul atenuat, pe cale orală. Vaccinul istoricul epidemiologice sinteza de anticorpi protectori, din clasa IgA din secreții sIgA.

Tifosul exantematic are ca agent etiologic bacteria intracelulară Rickettsia prowazeki, transmisă de păduchele de corp, care a produs în Europa de Est istoricul epidemiologice epidemiologice în SUA câteva milioane de victime, iar în România, Celulele rickettsiene inoculate prin înțepătura păduchelui se multiplică la nivelul celulelor endoteliale ale vaselor mici de sânge și produc vasculita.

Celulele își măresc volumul, se necrozează și determină un proces inflamator cu formarea trombilor și obstrucția circulației sângelui. Maladia a fost eradicată. Un rol important în combaterea agenților infecțioși l-au avut și îl au vaccinurile.

Vaccinurile sunt produse biologice care conțin bacterii vii cu virulență atenuată, bacterii omorâte, toxine modificate istoricul epidemiologice infecțioase dar cu virulență atenuată, respectiv virusuri inactivate și care, introduse pe o cale adecvată în organismul uman sau animal, stimulează reactivitatea imunitară, generând o stare de protecție temporară față de agentul infecțios din care au fost preparate.

Preparatul vaccinal trebuie să fie eficient, adică să inducă un răspuns imun protector, a cărui memorie să se păstreze în timp și, pe de altă parte, să prezinte un grad înalt de siguranță, adică să nu determine efecte secundare defavorabile.

Administrarea unui vaccin se face pe baza unei strategii bine definite. Scopul vaccinării poate fi eradicarea, eliminarea sau limitarea unui proces infecțios. Eradicarea semnifică dispariția agentului patogen, consecutiv acțiunii de vaccinare. Eliminarea corespunde dispariției manifestărilor patologice, deși agentul patogen se păstrează în populația umană sau animală. Limitarea semnifică posibilitatea controlului unei maladii infecțioase până la un nivel la care nu mai reprezintă o problemă de sănătate publică.

Articol semnat de prof. Profesor titular al disciplinelor Microbiologie generală, Imunobiologie, Imunologie clinică și Virologie medicală, prof. Mihăescu este autorul a numeroase studii cunoscute la nivel istoricul epidemiologice. Doctor în Științe Biologice, prof. Grigore Mihăescu are drept interese de cercetare studiul celulelor neurosecretoare ale nucleilor hipotalamici şi al reactivităţii splenice în condiţii experimentale, studiul intracţiunilor virus-celulă animală in vitro, obţinerea şi regenerarea protoplaştilor bacterieni, studiul istoricul epidemiologice fixării biologice a N2 sau rolul opsoninelor în medierea interacţiunii unor bacterii patogene cu substratul celular sau studiul mecanismelor de rezistenţă istoricul epidemiologice la acţiunea antibioticelor şi a unor Agenţi chimioterapeutici.

Bibliografie: Carmen Mariana Chifiriuc, Gr. Universității din București. Medicală București.