The Potato - Botany, Production And Uses (2015).pdf

Taxonomie helminthosporium solani

Incubaţia: perioada cuprinsă între infecţie şi apariţia primelor simptome ale bolii. In această fază, patogenul creşte, se dezvoltă, se înmulţeşte, invadând planta. Cunoaşterea perioadei de incubaţie, care variază în raport cu specia şi condiţiile de temperatură este importantă în prognoza şi avertizarea bolilor plantelor. Manifestarea bolii: perioada care debutează cu apariţia primelor simptome.

Intrebări 1. Care sunt principalele tipuri de simptome prin care se manifestă bolile pantelor? Care sunt diferitele tipuri de pierderi ocazionate de atacul agenţilor patogeni?

dysbiosis uk vacuna virus papiloma en hombres

Explicaţi importanţa acestei deosebiri în diagnoza bolilor. Corelaţi simptomele interne observate în cazul unor boli şi manifestarea lor externă. Enumeraţi modalităţile de pătrundere a agenţilor patogeni în plante şi argumentaţi importanţa cunoaşterii lor.

Sunt prezentate caracterele generale ale virusurilor şi viroizilor, clasificarea şi multiplicarea acestora, simptomele taxonomie helminthosporium solani precum şi modalităţile de transmitere şi răspândire care fundamentează posibilităţile de control.

Capitolul oferă o imagine de sinteză asupra structurii şi funcţionării acestor particule fitopatogene, relaţiile lor cu planta şi factorii de mediu, elemente specifice care orientează modalităţile de diagnostic lichid de detoxifiere a colonului şi strategiile de control.

Virusuri fitovirusuri Bolile virale ale plantelor sunt boli persistente şi incurabile. Spre deosebire de om sau animale, plantele nu dispun de un sistem de apărare de tip imunitar, capabil să elimine agenţul infecţios şi să antreneze însănătoşirea. In plus, nu există, pentru moment, procedee de luptă chimică directă contra infecţiilor virale; substanţele active care ar fi capabile să interfere specific cu ciclul viral de multiplicare sunt, în general, fitotoxice.

In consecinţă, metodele de combatere practicate în prezent sunt de natură profilactică. Această generalizare şi persistenţă a infecţiilor virale, adăugată dificultăţilor de control, explică importanţa acestor boli în fitopatologie.

Microbiologie Generala

In ceea ce priveşte pagubele produse în horticultură, deşi virozele nu produc întotdeauna simptome spectaculare la nivelul plantei infectate, ele afectează vigoarea taxonomie helminthosporium solani şi sunt adesea cauza unor puternice scăderi de randament. La aceasta se adaugă un efect negativ asupra calităţii producţiei, prejudiciabil în special la plantele ornamentale.

Caractere generale Definiţie. Virusurile sunt sisteme acelulare nucleo-proteice, fără metabolism propriu şi care se taxonomie helminthosporium solani multiplica numai în celulele vii. Numărul total de virusuri cunoscute până în prezent depăşeşte şi aproape jumătate dintre acestea sunt virusuri ale plantelor.

Virusurile diferă de toate celelalte microorganisme patogene nu numai prin formă şi mărime ci şi prin simplitatea alcătuirii chimice şi structurii fizice, a metodelor de infecţie, multiplicare, translocare în gazdă, diseminare şi simptome produse. In urma descoperirilor din bacteriologie şi identificării a numeroşi germeni patogeni, acest termen a fost rezervat agenţilor de mărime mică, capabili să traverseze filtrele bacteriologice şi având capacitatea de a se multiplica în organismul viu, infectat.

Particulele virale virionii prezintă diferite forme: bastonaş baciliformefilamentoase, flexuoase sau rigide, sferice fig. Dimensiunile lor variază între nm particule sferice şi nm particule alungite.

Genomul particulelor virale este reprezentat în general de ARN acid ribonucleicmai rar de ADN acid dezoxiribonucleicniciodată de ambii acizi nucleici. Genomul este înconjurat de unităţi proteice capsomere al căror ansamblu formează un înveliş extern capsida. Capsida stabilizează nucleoproteina virală şi protejează acidul nucleic intern.

La unele virusuri există şi un alt înveliş — peplos, care asigură stabilitatea particulei şi fixarea ei de peretele celulei.

Numărul, dimensiunea şi forma capsomerelor diferă de la un virus la altul, aceste elemente constituind criterii taxonomice.

Forecasting Methods Overview

Natura acidului nucleic viral ADN sau ARNstructura sa monocatenar sau bicatenarmasa moleculară şi secvenţa de bază a fiecăreia dintre ele constitue parametri de precizie care permit stabilirea fişei de identitate a fiecărui virus ca şi legăturile cu alte tipuri de virusuri. Morfologia particulelor virale a.

ผลงานวิจัยอารักขาพืชปี2551เล่มที่1

Taxonomia şi clasificarea virusurilor au la bază criterii morfologice tipul particulei virale, tipul de incluziuni, citopatologiebiologice spectrul de plante gazdă, vectori şi moleculare organizarea genomului. Clasificarea virusurilor se realizează, în prezent, conform sistemului internaţional de clasificare tabelul 2. Câteva exemple selective ale clasificării unor fitovirusuri sunt prezentate în tabelul 2.

Au existat diferite sisteme de denumire, în prezent fiind acceptat sistemul propus de Comitetul Internaţional de Taxonomie a virusurilor. Exemplificăm pentru Virusul Mozaicului Tutunului: a. Principalele proprietăţi ale particulelor virale sunt: Ultrafiltrabilitatea: capacitatea virusurilor de a trece prin filtrele bacteriene, dacă au dimensiuni până la micrometri.

The Potato - Botany, Production And Uses (2015).pdf

Cristalinitatea: capacitatea de a cristaliza producerea de plăci hexagonale, cristale aciculare, romboidale. Biotropismul pozitiv: proprietatea virusurilor de a se replica numai în celula vie.

ovarian cancer histology pastile pentru copii viermi bine

Stabilitatea în suc celular, rezistenţa sau longevitatea in vitro: timpul de la extragerea sucului infecţios până la pierderea capacităţii de infecţie variabil, de la câteva ore la câţiva ani. Diluţia limită. Proprietăţi serologice: inoculate în organismul unui animal iepure virusurile dau reacţii serologice specifice aglutinare, precipitare.

conținutul paraziților aplastische anemie

Acceastă însuşire este folosită în tehnicile de laborator şi câmp pentru depistarea infecţiilor virale în stare latentă. Rezistenţa la uscare şi îngheţ: variabile, majoritatea virusurilor nerezistând mult timp la uscare.

Rezistenţa la presiune: are valori mari.

Fitopatologie

TMV — îşi pierde capacitatea de infecţie la atm. Sarcina electrică: negativă, la electroforeză virusul se îndreaptă spre anod polul pozitiv. Procesul infecţiei taxonomie helminthosporium solani. Circulaţia virusurilor în plantă. Pătrunderea virusului în plantă este indispensabilă pentru declanşarea procesului de infecţie.

Spre deosebire de ciuperci, de exemplu, care dispun pentru acest lucru de spori, virusurile nu au structuri proprii adaptate pentru diseminare care să le permită pătrunderea în celula gazdă. Pentru a surmonta cele două bariere fizice — cuticula la suprafaţa limbului foliar apoi peretele pecto-celulozic rigid care înconjură celula vegetală, particula virală nu poate intra în contact cu citoplasma celulei decât după rănirea cuticulei, prin frecare naturală sau provocată în timpul unei infecţii mecanice experimentale.

Vectorii biologici ca insectele şi nematozii pot îndeplini eficace intrarea virusului în celulele epidermei foliare sau radiculare sau în ţesuturile floemului. Dacă planta este sensibilă la virus, acesta se multiplică în primele celule infectate. Plecând de la centrul de infecţie primară, virusul se răspândeşte mai mult sau mai puţin rapid în celulele vecine ţesutului parenchimatos taxonomie helminthosporium solani declanşează alte cicluri de infecţie. Trecerea de la o celulă la alta se face prin poduri citoplasmatice — plasmodesme, fiind guvernată de o proteină virală - proteină de difuzie.

Microbiologie Generala [nl3v8e57r4q1]

In parenchimul celulelor frunzelor virusul circulă cca. Circulaţia virusurilor pe distanţe mari are loc prin floem — antrenate pasiv de curentul de sevă elaborată şi mai rar prin xilem. In general, virusul, atingând ţesuturile vasculare, invadează toată planta; infecţia este sistemică şi conduce la generalizarea şi permanentizarea acesteia. Deplasarea prin floem se taxonomie helminthosporium solani la distanţe mari şi cu viteze de 0.

Odată virusul intrat în floem circulă rapid spre regiunile de creştere regiunile apicale sau în alte părţi ale plantei care utilizează hrana tuberculi, rizomi. Studiu de caz: virusuri cu ARN monocatenar fig. Taxonomie helminthosporium solani celulei gazdă se poziţionează pe acest ARN şi traduc mesajul genetic în proteine. Printre proteinele sintetizate sunt şi cele structurale virale capsidiale şi cele nestructurale replicaze, proteine de difuzie. Pentru a trece de la informaţia purtată de ADN la sinteza de proteine este nevoie de o moleculă mesager; aceasta este ARN mesager ARNm care asigură transcripţia genei şi traducerea sa în proteine.

Numeroase fitovirusuri au ca suport al informaţiei genetice ARN.

Fitopatologie Idh Iacomi B. Nou

In timpul infecţiei, această moleculă de ARN va asigura două funcţii: o funcţie de mesager de traducţie, conducând la sinteza de noi proteine virale şi o funcţie de model pentru sinteza de noi molecule de acid nucleic.

Numărul de virioni astfel sintetizaţi variază de la un virus la altul. Multiplicarea virusurilor cu ARN monocatenar 25 2. Simptome caracteristice. Majoritatea virusurilor produc boli cronice şi mai rar letale.

Simptomele virozelor sunt foarte variate: acelaşi virus poate produce simptome diferite în funcţie de planta gazdă dar şi mai multe virusuri taxonomie helminthosporium solani pot asocia pe o plantă gazdă şi cauza simptome complexe. Simptomele foliare se manifestă prin decolorări — cloroze, mozaic, necroze, deformări sau reducerea limbului foliar. Alt simptom caracteristic este nanismul sau piticirea. Lipsa simptomelor este datorată unor virusuri latente pe care plantele le tolerează.

Adesea simptomele sunt mascate — ele dispar temporar sub influenţa condiţiilor climatice în special a temperaturii mai ridicate.

  1. Simptome de tenie.
  2. Oraş Iaşi Alte localităţi din ţară The table below shows a detailed representation of samples originating in national parks [3, 6].
  3. Tenia – paraziti intestinali - Simptome de tenie
  4. Definiia bolii
  5. Hpv impfung erwachsene
  6. Simptomele bolilor plantelor.

Transmiterea şi răspândirea virusurilor Cu câteva rare excepţii, particulele virale se denaturează rapid în afara celulei gazdă. Transmiterea verticală perpetuează virusul contaminând organele utilizate pentru multiplicarea plantei — mai ales prin organe de înmulţire vegetativă schistosomiasis medscape doar în cazuri mai rare prin seminţe şi polen la plantele leguminoase şi cucurbitacee.

Având în vedere că aproape toate plantele de cultură se înmulţesc vegetativ, acesta este un mod important de trasnmitere. Trasmiterea mecanică în natură prin contact este relativ neimportantă.

Asemenea transmitere poate avea loc taxonomie helminthosporium solani ce un vânt puternic a deteriorat frunzele unor plante vecine, bolnave şi sănătoase sau când plantele sunt rănite în timpul practicilor culturale de unelte, mâini, haine, animale care se hrănesc iar sucul vegetal este transportat la plantele rănite. Cea mai mare importanţă a transmiterii mecanice a virusurilor plantelor constă în faptul că este indispensabilă în studierea taxonomie helminthosporium solani virale.

Transmiterea prin altoi. Este realizabilă la majoritatea virusurilor, fiind totuşi legată de receptivitatea donor-acceptor. Altoirea este câteodată utilizată pentru inocularea plantelor indicatoare.