Patriotismul de vierme. Despre patriotism
Ei bine! Iar fruntea ta se pleacă sub gându-ţi amoros Ca crinul primăverii în văntul călduros.
Pe buza-ţi rumeoară, trecând a ta suflare, Într-un parfum de roze îşi ia a sa schimbare; Dar când tot spui cât neamul îţi e strălucitor, Amoru-ntoarce capul şi fuge râzător.
Să te iubesc, pe tine? Dar inima ta-i veche, Şi generozitatea patriotismul de vierme ta ureche.
Văz sufletul tău, dragă, sub vălu-i graţios, S-ascunde ca un vierme prin crinul cel frumos. Patriotism, virtute, frumoasă cugetare Sunt nişte simţăminte ce inima-ţi nu are.
Brâncuşi e al meu: Fragment din filmul „Cuminţenia Pământului”
O formă analogă ea, dragă, de-ar avea Ar fi cu plete albe şi dinţii i-ar cădea. Aşa te vede însă al meu tânăr amor Şi de aceea, dragă, el zboară râzător.
Arunc-a ta privire pe-o inimă uscată Ce egoismu-nchide şi micşorarea-mbată, Pe-o inimă ce-i mută ca un mormânt fioros La tot ce este nobil, plăcut şi generos; Aceea va-nţelege când tu vorbeşti în lume De aur, de cordele, de titluri şi de nume. Eu voi o vale verde ca tinereţea mea, Ş-o floare graţioasă să plec capul pe ea Ş-acolo l-a mea ţară, visând eu în tăcere, S-adorm pe sânu-i dulce, cu fragedă plăcere.
Dar tu vrei aur, titluri; şi tânăru-mi amor La sunetul monetei s-avântă râzător. De vrei să-mi fii iubită, vin' către ţărmul vieţii, În care tot e dulce ca visul tinereţii, Acolo, dragă dulce, atât te voi iubi, Cât râul de plăcere în calea-i s-ar opri Şi stelele în spaţiu s-ar sparge voluptoase La ale gurii mele şoptiri armonioase.
Dar vai!
In totul un an al scandalurilor fara sfirsit pe toate subiectele posibile.